si... totusi...

de ce acum?

de ce nu ieri?

de ce nu maine?

de ce asa tarziu?

dar de ce asa devreme?

de ce noi?

de ce eu?

de ce ?

si ... totusi...

de ce?

fire de nisip

s-a spart bucata de fier incins...
si cand am incercat sa adun ciob cu ciob..
nu am reusit ...
pentru ca s-au racit(cioburile)...
si au devenit sfere de mercur...
si am incercat ...
dar nu am reusit..
si straniu...
totul s-a transformat in nisip...
am adunat fir cu fir...
si pun totul pe o coala..
ca sa prafuiasca acolo..
ca amintire...

dupa apus..

...si cand te gandesti ca apusul e vazut de unele persoane ca cel mai frumos moment...

dar nu e asa e cel mai rau pentru ca dupa el vine intunericul..

frigul...

ploaia..

fantasmele...

si totul trece la prima aparitia unei raze de soare...

unui rasarit..

unui nou SOARE..

sa ma ascund sub o piatra de cristal ca sa nu vad fantasmele ...

ce ma urmaresc..

nu le vad dar sunt in mintea mea..

peste tot...

stau ascunsa ...

si astept sa vina rasaritul..

poveste fara nume

cine esti tu?

cine sunt eu?

niste persoane pierdute in lumea mastilor de plumb?

poate da ...

poate nu ..

poate doar lumea ma vede de plumb si eu as fi de caramel...

dar ajuta-ma sa ma ridic..

de ce nu pot sa fac asta singura?

dar totusi cine esti tu?

lasa-ma sa-ti vad chipul misteros..

dar nu pot oare de ce?

sunt legata la ochii ?

atunci dezleaga-ma.....

dar nu reuseste..

bine misterul asta e placut dar prea chinuitor.......

si dispare...

in lumea rece care lasa mereu un gust amardar totusi el era dulce..

dar cine era???